Studenția face to face vs on-line

#SâmbătaCuYAA  #S11

Se spune că perioada studenției este cea mai frumoasă și sunt sigură că majoritatea dintre noi putem  confirma acest lucru. Căminul, drumul până la facultate, amfiteatrele, cărțile, caietele, profesorii și cel mai important, colegii care devin prieteni; toate acestea împletindu-se pentru a crea o nouă viață, un nou început, o nouă etapă.

Suntem la început de drum, un drum spre maturitate, care se deschide odată cu mutarea noastră departe de casă, atunci când realizăm câte sarcini avem de făcut. Facultatea este prioritară, însă apar și alte problematici precum ”Ce mănânc azi?”, ”Trebuie să fac curat în cameră.”, ”Sunt direct responsabil de managementul timpului meu.” și multe altele. Totuși, de ce spunem noi că această perioadă este cea mai minunată din viață?! Răspunsul e unul simplu: prietenii. Ei sunt cei care au puterea să transforme și cea mai banală întâmplare într-una de neuitat. Autobusul luat greșit spre mall, trezindu-vă la gară în schimb, gătitul împreună, petrecerile din cămin, serile cu colegul/colega de apartament, cafeaua dintre cursuri, dezbateri și discuții despre viață și despre luarea unor decizii… Ah, că prea îmi e dor de aceste lucruri… Nu în ultimul rând, să nu uităm de micile detalii care vin în completarea vieții autentice de student: drumul cu trenul, autobusul sau tramvaiul, urcarea frigiderului pe scările căminului, gălăgia colegilor de lângă, cafeaua de la automatul din hol în timpul unui curs, mâncarea de la cantină sau pachetul pregătit de mama…

Și iată-ne acum, într-o ipostază care înainte ar fi fost greu de închipuit: cursuri în fața unui calculator, discuții pe grupurile de Facebook, Whatsapp, like-uri și reacții la pozele colegilor ca semn de dor, umplerea timpului cu diferite activități pentru a nu ne plictisi, posibil familia mai aproape ca oricând. Sună dramatic, așa-i? O lume întreagă se confruntă cu aceste probleme, fiecare dintre noi luptându-se după propriile puteri cu situația actuală. Și totuși, haideți să nu o privim ca pe o pedeapsă, ci ca pe o etapă din viața noastră, etapă ce are farmecul ei. Este o lecție? Evident, pentru că de acum înainte vom conștientiza cât de frumoasă era orice mică întâmplare… (chair și să pierzi autobusul în drum spre facultate :D ). Este o încercare? Da, pentru că ne este solicitată atenția la cele mai înalte cote. Este benefică? Din nou da, deoarece învățăm să fim autodidacți și să muncim mai mult pe cont propriu. În final, suntem mai aproape unul de celălalt? Eu cred că suntem. Ne ajutăm mai mult, comunicăm mai des, încercăm să ne vedem, răspundem și schimbăm vorbe unii cu ceilalți chiar și în timpul unui seminar când profesorul face o pauză, iar dacă acest lucru nu înseamnă că ne e dor unora de ceilalți și că facem orice pentru a comunica, atunci nu pot să-mi închipui o altă formă de exteriorizare a sentimentului.

Nu știu dacă am reușit, dar sper că v-am facut să retrăiți măcar puțin din sentimentele unui student înainte de pandemie. Am stat și am contemplat primul meu an în calitate de studentă, l-am așternut pe „hârtie” și am tras concluziile de mai sus. A fost greu să mă acomodez, a fost greu să înțeleg, dar am avut oameni de calitate care mi-au făcut viața mai frumoasă.

Așa a arătat primul meu an de facultate.