a

SARS-CoV-2 pe românește

O opinie nefiltrată*

#SâmbătaCuYAA  #S20

Articol scris de Rashid Nagib și Maria Țica, în colaborare cu Rufina, Sandy`s Diner & Jigovan Photography

a

26 februarie 2020-primul caz de CoronaVirus înregistrat în România

Oamenii, văzând ce se întâmplă în lume, încep să intre în panică pentru că, din acest moment, tot ce vedeau la televizor a devenit o realitate sumbră. Toată lumea era cu ochii pe aleșii locali și naționali, căutând răspunsuri privind gestionarea acestei viitoare situații epidemiologice. Aleșii, confruntându-se cu un virus nou, pe care nimeni nu știa cum să-l trateze, cunoscând starea actuală a spitalelor și a resurselor disponibile, încearcă să limiteze pe cât posibil răspândirea virusului.

16 martie 2020-stare de urgență

La nici 3 săptămâni de la primul caz și la doar peste 100 de cazuri la nivel național, România decide să decreteze stare de urgență și să implementeze eșalonat diferite măsuri preventive pentru a limita răspândirea virusului. Aceste măsuri ce au culminat cu o carantină totală au făcut posibilă limitarea răspândirii virusului, însă au avut un efect mult mai amplu și devastator asupra societății, asupra sistemului de educație și mai ales asupra economiei.

a


La nivel de Societate nu ne-am obișnuit nici până astăzi cu ideea de a trăi o epidemie ce a avut să schimbe viețile tutoror la nivel mondial. Începând cu criza de drojdie și hârtie igienică din primăvară, până la teoriile conspiraționiste anti-covid și chipuri 5G din actualitate cred că, la nivel de societate, puteam face mult mai multe pentru a ajuta statul în lupta împotriva răspândirii virusului. Nu insist pe acest subiect, dar we could have done better. Just saying….


Educație. Sincer, nu cred că mai putem vorbi despre o educație calitativă în acest moment. Dacă luam scenariul ideal în care studentul din mediul online care are telefon, laptop, conexiune la internet și toate condițiile necesare învățatului în mediul online, și în acest caz calitatea actului de învățământ a scăzut dramatic. Haideți să facem un exercițiu de imaginație, în care  să punem 2 copii cu același orar, dar materii diferite și cu un singur calculator. Punem și o familie de 3 copii cu 2 părinți care lucrează de acasă pe calculator? Dar un copil din clasele primare care are un singur părinte plecat la muncă toată ziua? Copii din zone cu semnal slab de internet? Copii fără dispozitive electronice sau conexiune la internet? Cum înveți să scrii online? Acestea sunt doar câteva întrebări care te fac să îți dai seama că învățământul online nu este o soluție viabilă.  Asta din punct de vedere logic și logistic, pentru că dacă vă spun că în timp ce școlile erau închise, oamenii stăteau ca sardinele pe plajă la mare, dădeau petreceri de sute de persoane și stăteau la masă fără mască, atunci chiar nu o să mai înțeleagă nimeni de ce au fost și încă sunt închise unitățile de învățământ.


Economia este la pământ în acest moment. Deși nu stăteam bine din acest punct de vedere, cu o creștere PIB de 4,2% anul trecut, o să avem o scădere de 5,2%, cu mari șanse de a merge în deficit bugetar de peste 10% în următorii 3 ani, iar acest lucru nu sună bine deloc. Dar asta este la nivel național, statistici, numere pe hârtie. Pandemia a lovit fiecare agent economic într-un fel sau altul, iar fiecare dintre ei are o poveste diferită. Mai jos aflăm exact ce au trebuit să facă unele afaceri locale pentru a putea trece cu bine peste această pandemie.


a

  • Anca și Ovidiu Nimigean sunt cei doi corporatiști timișoreni care au avut curajul să implenteze în România prima spălătorie în mișcare, Rufina, și să o mențină pe piață indiferent de obstacolele apărute în cale. Aceștia ne spun că:

„Pandemia ne-a afectat destul de mult activitatea:

1) reducerea semnificativă  a volumului de comenzi (în special din partea persoanelor fizice)

2) dificultăți financiare: persoanele juridice au început să întârzie plata facturilor către noi, ceea ce a creat probleme de cash-flow

Ceea ce ne-a făcut să supraviețuim (oarecum) pe parcursul acestei perioade, în care majoritatea firmelor mici închid, a fost faptul că am reușit să menținem costurile de funcționare relativ reduse (renunțând la spațiul ce l-am avut în chirie). Sperăm că pe viitor să revenim la un volum normal al activității, deoarece mult timp nu vom mai rezista nici noi așa. Cum suntem optimiști din fire, nu ne așteptăm decât la o explozie a numărului de comenzi de îndată ce se vor ridica restricțiile (pe fondul închiderii unor firme concurente).”

a

  • Știm cu toții că domeniul HoReCa a fost puternic afectat, însă pasiunea își spune cuvântul în momentele de criză. Popescu Sandi Dariana, timișoreanca ce prepară mâncăruri delicioase la propriul ei restaurant în stilul american ai anilor `60, Sandy`s Diner, a afirmat că:

„Anul 2020 a fost foarte „palpitant”. Cu mândrie spun că, deși nu am avansat atât de mult pe cât mi-am propus eu la începutul anului cu business-ul, am reușit să mențin localul pe piață, să câștig în continuare clienți noi care să fie mulțumiți de produsele noastre și, în același timp, să ne păstrăm nișa de american diner ușor combinată cu mâncare à la carte, pentru a acoperi o categorie mai vastă de clienți și să ne asigurăm încasări zilnice suficiente, cât să ne achităm personalul, materia primă și facturile de utilități.

Eu, personal, deși am un proiect de suflet pe care mă chinui din răsputeri să îl mențin la suprafață în vremurile actuale, niciodată nu am lăsat să se adune frustrări și să dau vina pe restricțiile actuale atunci când nu îmi mergea bine financiar. Cu fiecare restricție apărută am încercat să găsesc cea mai bună soluție de a ne adapta și funcționa la cote maxime, pentru că e mai important să scoatem ce e mai bun din orice situație decât să căutăm un vinovat în nereușita noastră.”

a

  • Business-urile de fotografie au luat mare avânt în ultimii ani. Din spatele aparatului de fotografiat al ”Jigovan Photograhy”, arădenii Harieta și Alex Jigovan ne conturează în câteva cuvinte povestea lor din aceste vremuri grele:

„Operând în domeniul evenimentelor, în special nunți, pandemia ne-a afectat în mod direct. Față de rezervările inițiale, doar 25% din evenimente au avut loc. Totuși, astăzi nu suntem angajați, ci reușim să ne dezvoltăm în continuare pasiunea datorită ședințelor foto pentru absolvenți. Acestea ne-au ajutat să ne susținem financiar în perioada de toamnă. Altfel, la fel ca alți colegi fotografi, am fi fost nevoiți să ne angajăm sau să căutăm metode alternative de a ne câștiga pâinea. Sperăm ca anul ce vine să ne aducă mult așteptatul vaccin și astfel evenimentele amânate să poată avea loc.”