A

A

Între spuma mării și mister

#SâmbătaCuYAA  #S1

Articol scris de Paula Cojocari

După ce ne-am întins creierii prima lună de facultate obișnuindu-ne cu ideea vieții de student (și trezirea de la 7), fiecare din noi deja visează la mare. Da, da, e ultimul weekend de octombrie, dar, fii sincer, cred că și tu ai da orice să fii pe malul mării chiar în acest moment, măcar că e un frig de îți îngheață circumvoluțiunile. Lăsând nevoile terțiare la o parte, în data de 31 octombrie este Ziua Internațională a Mării Negre. Cu această ocazie drăguță și dor nebun de mare, este palpitant câți dintre noi cunosc ce ascunde această mare. Probabil toți suntem plictisiți de ”teoriile chibritului”, de aceea să începem cu (,) curiozitățile care ne-ar interesa.

Te-ai întrebat de ce oare este ”Neagră”? Probabil nu, iar istoric și succint vorbind, de-a lungul vremii, pe țărmurile mării au acostat greci, apoi romani, iar la urmă  turci. Aceștia au denumit-o Karadeniz, adică marea de miază-noapte, marea de apus, deoarece era poziționată la nord de Imperiul Otoman. Prin urmare, denumirea îi vine strict datorită poziției geografice pe hartă în raport cu Imperiul Otoman.

Iar dacă tot am ajuns la idei geografice, știai că este formată din două mări suprapuse, una vie și una moartă? Când spunem că sunt două mări într-una singură ne referim la faptul că un strat de apă conține oxigen și altul nu. Conținutul mare de hidrogen sulfurat în straturile de adâncime reprezintă una dintre cele mai importante particularități ale acestei mări. Din cauza prezenței acestui gaz toxic, 85 – 90% din volumul apelor acesteia sunt lipsite de viață. La fundul mării nu există viață, dar lipsa oxigenului poate fi și benefică, și anume încetinește descompunerea în ritm alert. Astfel, s-au conservat inclusiv obiecte și artefacte de tip arheologic, vechi de mii de ani, corăbii care în alte mări nu s-ar fi întreținut, dincolo de adâncimea de 200 de metri a Mării Negre, acestea pot fi găsite intacte la fundul apei. Într-un stil mai ”horror” precizând, procesul de conservare a fost demonstrat și de cadavrele unor animale, care se mențin în anumite condiții în zona de mare moartă, chiar și sute de ani. A fost o surpriză când specialiștii au găsit carcasa unui delfin, scufundată la adâncimea de peste 400 de metri. După aspect, s-a estimat că murise de 3-4 luni, însă analizele au arătat că avea cel puțin 160 de ani de la momentul morții, însă corpul acestuia era conservat aproape perfect.

”Triunghiul Bermudelor” în Marea Neagră. Exact, ai citit bine, se petrec anomalii similare cu cele care se petrec doar în Triunghiul Bermudelor. Comandantul de navă, Valentin Stan, care a colindat aproape tot globul, își amintește că, atunci când trecea cu vaporul prin zona Tuzla-Caliacra, acul busolei se mișca necontrolat. Datorită noilor dispozitive de navigație, comandanții știu să treacă de această zonă fără să se producă tragedii navale, însă la începutul anilor 1900 s-au produs multe accidente navale. Glicherie Caraivan, cercetător principal la Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Geologie Marină, spune că este vorba de un câmp magnetic produs de o falie în zona Sabla. „La Sabla avem o falie în structura adâncă a globului, ce trece prin partea mediană a Câmpiei Române, iar câmpul electric și cel magnetic sunt perturbate”.

Iar ca să terminăm într-o manieră simpatică, ar fi frumos să mai aflați un mic detaliu. (Atenție! Paragraful conține elemente ”giugiulibile”.) Marea Neagră găzduiește una dintre cele mai frumoase specii marine: căluțul de mare. Mica vietate care măsoară doar 12 centimetri lungime și pare o figură de șah, trăiește cu perechea aleasă toată viața.

Acum, dragilor, după ce în capul nostru sună relaxarea feat. Marea Neagră, înapoi la ultimul weekend de octombrie roșu.

(Mare, oare când ne mai vedem? În, sau după sesiune?)

Sursă foto: arhivă personală Paula Cojocari.