Dependența de informație

#SâmbătaCuYAA  #S18

Articol scris de Rus Bogdan

Importanța selecției și cuantificării informaţiei relevante devine o acţiune tot mai dezirabilă a secolului în care ne aflăm. Lucrul care ne deosebeşte pe noi ca generaţie a secolulul 21 de generaţiile anterioare este avantajul de a avea acces la informaţie. Dintr-o puzderie de informaţii, avem posibilitatea de a selecta informaţia necesară dezvoltării de aptitudini care să contribuie la crearea de valoare adăugată pentru societate.

Teoretic, informaţia ar fi apărut odată cu primul atom, adică cea mai mică unitate  existentă care a explodat formând spațiul și timpul, adică universul. Asta ar fi o teorie pentru care încă din clasele mici eram învăţaţi că tot ce ne înconjoară e informaţie, ce vezi, ce auzi, ce spui. Mai mult, afirmația „viaţa în sine e informaţie” nici nu are nevoie de justificare, explicaţia ştiinţifică cum că ADN-ul este informaţie e un motiv suficient pentru a proba cuvintele din ghilimelele de mai sus. Cârcotaşii ar putea spune „Dacă viaţa în sine este o informaţie, atunci care este scopul vieţii?”. Mergând pe același raționament, scopul vieţii este scopul moleculei de ADN, adică nimic altceva decât acela de a se replica, de a transmite mai departe informația. Ştiu că sună a ceva ce ar spune Harari, însă el doar a adus la iveală adevărul că scopul vieţii nu este acela de a fi fericit, ceea ce a confirmat multe bănuieli și a trezit multe alte idei și răspunsuri.

a

Acum că am stabilit probabilul scop al vieţii, consider că noi contribuim la atingerea acestuia prin îndeplinirea obiectivelor individuale oneste prin care participăm la dezvoltarea societăţii, a speciei în ansamblu. Pe măsură ce trecem prin experiențele clasice ale vieții, că număram sau nu evenimentele, lucrurile, acțiunile, câte cuvinte folosim într-o conversație obișnuită sau câte trepte au scările pe care le urcăm zilnic, aceste cantități inobservabile de informaţie ne influențează în mai bine sau în mai rău atingerea obiectivelor pe care ni le-am propus. Evident, nimeni nu numără scările urcate zilnic, (mi-a spus cineva că doar auditorii o fac, așa că mă antrenez de pe acum) pentru mulți dintre noi fiind un lucru nesemnificativ, doar atunci când obiectivul ar fi datul kilogramelor jos, numărul scărilor urcate zilnic ar fi relevant. Foarte puțini oameni țin o evidență a acțiunilor relevante pentru atingerea obiectivelor și cei care o fac, ori nu sunt constanți, ori consideră procesul unul ineficient.

Cum selectăm atunci informația de care avem nevoie?

Cel mai avansat proces de selecție, numărare și interpretare a datelor este statistica, adică un proces de conversie a datelor într-un set de ecuații care ne pot ajuta să rezolvăm probleme, să înțelegem trecutul și să facem predicții despre viitor. Odată cu avansul tehnologic, rezulatele statistice sunt tot mai ușor de obținut, indiferent de dimensiunea entității analizate, om, companie, vreme, societate, planetă, pământ. Nu multe persoane care își fac o statistică minuțioasă a acțiunilor și comportamentului lor, nu că nu am vrea toți să facem acest lucru, doar că, creierul uman nu a ajuns încă la capacitatea necesară pentru pentru a realiza astfel de procese, mai avem până vom deveni cyborgi. Spre deosebire de sapiensul care știa intuitiv că pentru a dormi bine are nevoie de 3 mere şi 5 castane (asta în cazul în care era vegan), în secolul 21 intuiţia noastră este alimentată de aplicaţii, care satisfac o nevoie, apelând la un limbaj binar combinat cu principii matematice, statistice și fizice (îți spune chiar și câte mere si câte castane să mănânci pentru a dormi liniștit… de fapt o să îți spună că nu ai voie fructe seara, ceea ce sapiens nu știa). Chiar dacă nu suntem cyborgi, prietenul nostru cel mai bun, denumit generic „telefonul”, prin aplicațiile instalate, rezolvă o grămadă din task-urile care ne-ar lua o grămadă de timp.

a

a

  • De ce suntem dependenți de infomație dacă nu avem nevoie să știm cu exactitate câte scări urcăm zilnic iar dacă am avea nevoie să știm, prietenul nostru cel mai bun ne-ar da exact informația de care avem nevoie pentru a ne atinge obiectivele? Cel mai probabil utilizarea aplicației care măsoară pașii sau scările urcate zilnic, pentru cei mai mulți dintre oameni, nu reprezintă o acțiune generatoare de dopamină (acel hormon din creier care creează senzația de plăcere), dar notificarea de pe Facebook sau Instagram din timpul utilizării aplicației inițiale, cu siguranță generează dopamină, la fel și deschiderea aplicației Facebook după ce ți-ai oprit alarma de dimineață, la fel și like-urile de la comentariul pe care tocmai l-ai scris, la fel ca momentul în care îți schimbi poza de profil pentru a o mulțumi pe mama ta care spune că nu te mai cunoaște lumea.
  • Deși nu există nimic în mod inerent captivant în ceea ce privește smartphone-urile în sine, adevăratele atuuri ale prietenilor noștri sunt mediile hipersociale pe care le oferă, Facebook era doar un exemplu, știm că mai sunt și altele. Nu există nicio îndoială că smartphone-urile oferă un beneficiu imens societății, dar costurile lor devin din ce în ce mai evidente. Studiile încep să arate legături între utilizarea smartphone-ului și nivelurile crescute de anxietate și depresie, calitatea slabă a somnului și riscul crescut de accident auto sau deces. Mulți dintre noi ne dorim să petrecem mai puțin timp pe telefoanele noastre, dar ne este extrem de dificil să ne deconectăm.
  • De ce sunt atât de greu de ignorat? Răspunsul e simplu. Suntem dependenți de informație, iar orice dependență este un lucru negativ, iar ignorarea acestor acțiuni generează o prognoză negativă asupra obiectivelor persoanale. Cuantificăm aceste lucruri? Nu, dar cu siguranță Facebook o face, și s-ar putea să știe și câte scări urcăm zilnic.

a

Mai sus am spus că participăm la atingerea scopului vieții prin atingerea obiectivelor personale. Deci, dacă nu ne atingem obiectivele, viața nu-și atinge scopul? Nu, dar cu siguranță, dacă Facebook sau orice alt mediu care provoacă dependență este cauza, atunci viața își atinge mai greu scopul sau nu și-l atinge deloc, acesta fiind unul dintre motivele pentru care facebook și alte medii asemănătoare ar contribui la progresul fals al societății.

Folosind des cuvântul informație în acest text, nu puteam să mă leg de altă companie-exemplu decât de cea care deține aproape toată informația și anume Facebook. Imperiul Facebook a reușit să facă ce nu au făcut cele mai mari imperii cuceritoare. Imperiul Roman a luptat pentru a cuceri popoare, pentru ce luptă Facebook? Pentru atenția noastră, atacă asupra substanțelor produse de creierul uman și o face al naibii de bine (frază neinspirată din documentarul Social Dilema, e doar un adevăr nerecunoscut). Personal, mă declar un dependent de informație conștient. Fără a utiliza o statistică la nivel avansat, de ceva timp cuantific timpul petrecut pe rețelele de socializare, calitatea informației dobândite și modul în care m-a influențat în îndeplinirea obiectivelor.

Subiectul poate fi dezvoltat dintr-o mulțime de perspective, influența asupra deciziilor, democrație, consumerism. Nu blamez ideea de Facebook, mediile sociale de acest tip au fost concepute pentru a face bine, pentru a ușura viața oamenilor, problema e că nu ne mulțumim să mâncăm 3 mere și 5 castane, nevoile noastre sunt mai complexe. Fiecare e liber să perceapă aceste medii după propriul plac, modul în care le percepem reprezintă modul în care transmitem informația generațiilor viitoare. Prin urmare, pentru a demonstra că acel atom care a explodat acum 20 de miliarde de ani nu a făcut-o degeaba, consider că e bine să fim dependenți de informația care contribuie la progres, nu dependenți de cea care îl consumă.