Ce înseamnă să fii membru YAA?

Sau „Dacă nu riști, nu câștigi.”

a

#SâmbătaCuYAA #S10

Articol scris de Maria Țica
Pentru toți YAA-iștii
a
a

„Corectitudine, responsabilitate, creativitate”

„Din fiecare proiect am învățat câte ceva”

„Am putut să îmi valorific talentul”

 „O punte către mediul business”

Familie

a

Să fii om nu e simplu.

Să fii student, nici pe departe.

Dar să fii voluntar e cel mai greu.

Atenție! Voluntariatul îți poate face inima să salte din piept, îți poate stoarce câteva lacrimi, îți transformă abilitățile în aptitudini și îți fură timp pentru dezvoltarea ta!

a

Despre ce vorbesc eu aici? Dacă guști puțin din YAA, vei vrea cu tot dinadinsul să dai de „greu”!

Treci de emoțiile BAC-ului, de pașii admiterii și intri pe poarta Studenției. Stai o clipă și te întrebi: „Ce aș putea să fac cu timpul meu liber?”. Poate nu conștientizezi în acel moment, dar dacă cuvântul „Voluntariat” se află printre răspunsurile tale, ești cel mai bogat om!

Vei căuta cu sete formularele de înscriere, acele șanse pe care nu vrei să le pierzi. Te oprești din scroll-ul tău infinit pentru a citi un alt anunț de recrutare: „#YoungAccountantsAssociation este în căutare de noi voluntari!

„Oo! Altă asociație! Oare cu ce se ocupă?”

Și astfel ajungi să cunoști YAA.

a

Abia după ce apeși butonul „Trimite răspunsul” îți vor răsări în minte o groază de idei: „Sunt prea timid, nu mă voi integra. Dar dacă nu îmi va plăcea? Dacă nu voi face față provocărilor?”.

Iar atunci când îți sună telefonul, după interviu, spui în sinea ta că ai fost respins (căci așa e omul, mereu pune răul înainte). De celălalt capăt al firului se aude: „Ai fost acceptat!”.

And so the adventure begins!

a

Descoperi oameni entuziaști, dedicați, viitori economiști plini de speranță. Simți o atmosferă plăcută, caldă, regăsești fețe cunoscute, colegi de grupă și de an, printre noii membri, așa cum ești și tu. E exact ca atunci când deschizi o nouă carte-păstrezi momentul doar pentru tine.

Urmează să iei parte la primul tău proiect, în calitate de organizator.

Ești acolo atunci când se conturează ideea proiectului, care vine transpusă în fapt.

Te fascinează culorile afișului, ești plăcut surprins de cum au reușit doi colegi să îmbine cuvintele într-o descriere captivantă.

„Dar eu cu ce aș putea să ajut?” Îndrăznești să dai glas gândului.

Întâlnești greutățile Excel-ului, îți dau de furcă câteva formule. Te decizi să o iei de la capăt… dar parcă nu e de partea ta Excel-ul astăzi… Cu puțin ajutor, depășești obstacolele cât ai clipi.

Seara, te simți stors de energie, dar mândru că ai bifat primele tale task-uri în asociație și că ai învățat ceva nou. Ești încrezător că a doua zi vei reuși să îți finalizezi sarcinile.

a

Dar nu e așa. Apare imprevizibilul, are loc o schimbare radicală. Aveți ședință, puneți totul cap la cap și regândiți toate etapele procesului de organizare.

Ajuți acum un coleg în editarea unei fotografii. I-ai oferit câteva sfaturi și, împreună, reușiți să creați materialul pentru următoarea postare pe rețelele de socializare.

„1, 2,..20 de aprecieri! Am făcut o treabă bună!”

Descoperi în acel membru un prieten cu care începi să îți petreci serile la un meci de fotbal.

a

Vă bucurați cu toții de numărul de înscriși care crește de la zi la zi, de persoanele curioase care vă adresează nelămuriri și cărora le răspundeți prompt, dar asemenea unor prieteni.

Timpul trece și te trezești în desfășurarea efectivă a workshop-ului. „Oare merge aerul condiționat? Cred că ar trebui să anunț coordonatorul că au mai venit 2 persoane.”

O colegă pleacă după un marker nou, căci observă cum graficele desenate pe tablă de invitat sunt tot mai pale; o alta imortalizează câteva clipe cu aparatul de fotografiat; doi colegi se contrazic asupra unei idei exprimate de speaker.

Minutele curg atât de repede încât nu crezi că s-a ajuns la final. Participanții încep să părăsească sala, se aduc mulțumiri invitatului, iar organizatorii își zâmbesc unul altuia cu inima împăcată și plină de fericire că au dus la bun sfârșit un alt proiect marca YAA.

a

Peste puțin timp, are loc o ședință generală, unde discutați agenda întregului semestru, plănuiți noi proiecte. Dar gândul îți zboară în altă parte, făcându-ți privirea să se oprească asupra unui surâs… La finalul ședinței, riști și o inviți la suc.

La fel cum ai riscat atunci când ai apăsat butonul „Trimite răspunsul”.

a

Căci ce-ar fi viața fără pic de risc?

a

a


Nota autoarei: Deși pandemia ne-a obligat să mutăm toate activitățile YAA în mediul online, avem pasiunea și zi de zi găsim puterea de a conlucra. Am ales să creez povestea într-un cadru offline, exact ca atunci când interacțiunea umană exista din belșug. Știți cum se spune: „Nu știi să apreciezi ceva până nu l-ai pierdut.”.